Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (APTI) a realizat în perioada 27 februarie – 10 martie 2006, un sondaj online legat de activităţile copiilor pe Internet, în vederea evidenţierii aspectelor pozitive şi negative ale accesului minorilor la Internet.
Sondajul a fost realizat prin intermediul a două chestionare (unul pentru copii şi unul pentru părinţi) prezentate pe site-ul www.apti.ro/sondaj .

Fiind un sondaj desfăşurat exclusiv online, rezultatele trebuie luate sub beneficiul limitărilor impuse de astfel de metode folosite. Considerăm însă că, fiind un prim sondaj pe această temă, rezultatele ne pot folosi tuturor la o mai buna înţelegere a domeniului.

Chestionarele au cuprins întrebări legate de tipul de servicii pe Internet folosite de copii, tipul de site-uri accesate şi alte întrebări menite a da o imagine asupra aspectelor pozitive dar şi a pericolelor pe care le-au întâlnit sau le pot întâlni copiii pe Internet.
Sondajul a fost realizat împreună cu centrul ICT4U din Constanţa ( www.ict4u.ro ) care a asigurat  promovarea sondajului în cadrul a 60 de şcoli din Constanţa. APTI împreuna cu Microsoft România au oferit o serie de premii pentru copii care au participat la sondaj.
 Rezultatele chestionarului au fost făcute publice în cadrul mesei rotunde „Siguranţa online a copiilor” organizat de Microsoft România în data de 17.03.2006.

Chestionarele au fost completate de aproximativ 400 de copii şi 110 părinţi (cu un număr variat de copii).
Întrebările pentru părinţi şi pentru copii au fost similare, în măsura posibilităţilor, astfel încât să obţinem o imagine mai obiectivă a situaţiei reale prin compararea răspunsurilor.

Copiii au fost încadraţi în câteva categorii de vârsta şi ponderea cea mai mare a fost a categoriei copiilor de liceu (55% dintre respondenţi).

În considerarea acestui sondaj trebuie ţinut cont de faptul că părinţii respondenţi au fost din cei ce accesează Internetul şi că sunt multe familii unde numai copiii ştiu să acceseze Internetul, situaţia generală fiind probabil diferită.

O categorie de întrebări s-a referit la prezenta pe Internet, la durata medie de accesare a Internetului de către copii, la diferenţa dintre părinţi şi copii în ceea ce priveşte durata de acces şi la locurile de unde accesează copiii Internetul.

Din răspunsuri a reieşit o subestimare din partea părinţilor a perioadei de acces a copiilor la Internet. Perioada de când au început copiii lor să folosească Intrenetul, durata medie zilnică în care aceştia stau pe Internet a reieşit mai mare din răspunsurile copiilor decât din cele ale părinţilor.

Copiii au afirmat o prezenţă pe Internet mai mare decât cea estimată de părinţi.

65% dintre copiii au afirmat că stau pe Internet 3-4 ore zilnic sau mai mult în timp ce părinţii consideră că doar 45% dintre copii intră în această categorie.
10% dintre copii au spus că stau mai puţin de o oră iar din răspunsurile părinţilor reiese că acest procent este de 30%.
 

Acestea pot presupune:
Copiii

• au început să acceseze Internetul înainte ca părinţii să afle;
• au tendinţa de a exagera pentru a fi importanţi;
• exagerează;
• ascund părinţilor că stau atât de mult.

Părinţii :

• nu au acordat suficientă atenţie acestei activităţi;
• nu cunosc realitatea;
• au tendinţa de a “înfrumuseţa” situaţia.

Atât din răspunsurile copiilor cît şi din cele ale părinţilor reiese că 55% dintre copiii accesează Internetul mai mult decât părinţii lor.
Copiii însă afirmă că doar 5% dintre părinţi accesează Intrenetul mai mult ca ei (părinţii ridică acest procentaj la 30%), iar 10% sunt la acelaşi nivel (după părinţi 15%).
30% dintre copii au părinţi care nu accesează Internetul.

Diferenţele între răspunsuri presupun că o parte destul de mare a părinţilor ca şi o parte a copiilor au tendinţa de a se supraevalua dar şi  că  nu există o comunicare foarte eficientă între părinţi şi copii.

La întrebarea legată de locul de unde accesează copiii Internetul au apărut de asemenea diferenţe între răspunsurile copiilor şi cele ale părinţilor. Ceea ce arată că accesul copiiilor la Internet în afara casei este mai mare decât ştiu părinţii.

Părinţii subestimează accesul copiilor la Internet ceea ce apare şi din răspunsurile legate de tipul de servicii pe care le folosesc copiii. Serviciile cel mai mult folosite sunt cel de tip instant messenger, e-mail si web.
 

In ceea ce priveşte tipurile de site-uri accesate de copii, conform răspunsurilor date de ei, pe primul loc în preferinţele lor se află site-urile cu muzică,  apoi cele cu jocuri şi diverse hobby-uri şi cele informativ / educative. Părinţii cred că preferinţele copiilor merg în primul rând spre jocuri ceea ce arată o oarecare temere în această direcţie dar dau un procent mult mai mic pentru site-urile legate de hobby-uri ceea ce arată că în realitate nu ştiu decât parţial ce fac copiii lor pe Internet şi care sunt interesele lor.
 

Chestionarul a cuprins o serie de întrebări menite să ducă la o evaluare a pericolelor la care sunt expuşi copiii pe Internet.
Întrebările s-au referit la site-uri cu caracter pornografic, cu nuditate, cu conţinut violent.
Atât din răspunsurile copiilor cât şi din cele ale părinţilor, 45% dintre copii au accesat fie din întâmplare, fie intenţionat site-uri cu nuditate şi pornografice.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu site-urile cu conţinut violent pe care 50% dintre copii afirmă că le-au accesat în timp ce numai 30% dintre părinţii ştiu acest lucru despre copiii lor.
 
O altă serie de întrebări au fost legate de contactele pe care le pot avea copiii pe Internet cu persoane necunoscute, de riscul ca aceştia să fie abuzaţi fie prin obţinerea de date personale de la ei, de riscul de a primi propuneri de întâlniri de la necunoscuţi.
 
85% dintre copii discută cu persoane necunoscute pe Internet şi 65% dintre părinţi ştiu asta. Cu toate astea, răspunsurile arată că părinţii ştiu în mare parte situaţiile în care copiilor lor li se propun întâlniri în afara mediului virtual.   Procentul copiilor care au afirmat că au primit astfel de propuneri este de 45% şi cel declarat de părinţi este de35%.

Cele mai mari diferenţe între răspunsuri apar la întrebările legate de comunicarea între părinţi şi copii. Dacă 80% părinţii consideră că discută cu copiii lor în legătura cu accesul la Internet, doar 55% din copii declară că stau de vorbă cu părinţii.
 

Diferenţele se pot explica prin:
La copii

• Exagerare din teribilism pentru a-şi declara independenţa;
• Ascunderea anumitor activităţi pe care le bănuiesc sau le ştiu reprobabile ;
• Subapreciarea comunicării cu părinţii din dorinţa de atenţie;
• Părinţi care nu accesează deloc Internetul.

La părinţi:

• Exagerare din dorinţa de a părea părinţi responsabili
• Necunoaşterea propriilor copii

Părinţii a fost întrebaţi şi dacă cer sfatul copiilor în legătură cu accesul la Internet în situaţiile în care aceştia au mai multe cunoştinţe decât ei. 90% dintre ei au răspuns afirmativ.

La întrebările legate de restricţiile pe care părinţii le impun copiilor, 35% dintre părinţi au afirmat că pun restricţii copiilor lor, 35% că nu pun restricţii şi 35% au afirmat că nu cunosc nici o metodă de a restricţiona accesul copiilor. Numai 20% dintre copii declară că au restricţii, 65% consideră că nu au şi doar 15% afirmă că nu ştiu dacă au restricţii.
Între metodele pe care spun părinţii că le folosesc pentru a limita accesul copiilor la Internet cea mai mare pondere (55%) o au metodele educative, urmând supravegherea şi doar 20% dintre părinţi folosesc blocări tehnice la nivelul calculatorului. O mică parte limitează perioada de acces.
 

Procentul de 65% dintre părinţii care au răspuns la chestionar care nu ştiu sau nu pun în practică restricţii (fie şi educative) cu privire la accesarea Internetului – este unul deosebit de îngrijorător care ar trebui să atragă atenţia asupra lipsei de informare din acest domeniu. 
 Temerile părinţilor legate de riscurile la care sunt supuşi copiii lor pe Internet sunt în cea mai mare parte legate de abuzurile la care ar putea fi aceştia supuşi, la accesul pe site-uri cu pornografie şi violenţă urmate de site-urile cu jocuri, riscul de a paria sau a juca jocuri de noroc dar şi riscul de a face cumpărături online.

Fiecare chestionar a inclus o rubrică de comentarii la care s-au primit răspunsuri foarte interesante şi din partea copiilor şi din cea a părinţilor.

Astfel, din comentariile copiilor au reieşit următoarele:

• Internetul este considerat extrem de folositor ca instrument de informare-educaţional, ca modalitate de distracţie şi ca mijloc extrem de eficient de comunicare.
• Reiese si o oarecare dependenţă de Internet, câţiva dintre copii exprimând direct această dependenţă.

Comentarii copii

 „Fără Intrenet turbez !”

“Cred ca netul e cea mai mare inventie de la descoperirea focului incoace.”

“internetul este foarte bun. ne ajuta foarte mult. iti poti vedea prietenii din alta tara, iti foloseste pentru scoala,liceu, chiar si facultate...nu inteleg de ce unii parinti fac restrictii in utilizarea internetului.”

“Internetul este cel mai bun prieten al omului .”

“parintii considera ca stau exagerat de mult pe internet”

“Internetul este ceva extrem de folositor pentru persoanele de varsta mea si dupa parerea mea nu prezinta nici un pericol care ar putea sa ne afecteze pentru ca nimeni nu ne obliga sa accesam anumite pagini cu continut violent sau vulgar si nimeni nu ne poate forta sa ne dam datele personale undeva, acest lucru ramanand la decizia noastra.”

“Internetul face diferenta dintre viata reala si cea virtuala. E un mod de viata pentru mine!”

“Eu cred ca nu ar trebui ca, copii sub varsta de 9 ani sa aiba acces la internet, decat sub supravegherea parintzilor deoarece le pot dauna mintal in creshterea lor... sunt foarte multe pagini pornografice, violente... etc.”

“nu ma resterictii pentru ca am calculator propriu”

“am restrictii in privinta utilizarii internetului deoarece mama mea este medic , si sustine ca  nu este sanatos sa stau prea mult in fata calculatorului”

“Am uneori restrictii in privinta internetului deoarece sunt foarte solicitata si nu am prea mult timp liber si pentru ca parintii mei spun ca nu este un mod sanatos de a-ti petrece timpul. Parintii mei spun : Cu fiecare ceas petrecut in fata calculatorului pierzi contactul cu realitatea!"

“In principal  folosesc internetul pentru a ma juca si a ma socializa cu alte persoane  fie ca sunt din Romania sau din alte tari.”

Din comentariile părinţilor apar în special temerile pe care le au părinţii legate de accesul copiilor lor la Internet.
Unii dintre părinţi se tem de dependenţa pe care o creează Intrenetul şi de riscul de alienare a copiilor, de desprinderea de lumea reală şi de relaţii reale.
Mulţi au exprimat necesitatea existenţei unor măsuri mai eficiente de protecţie a copiilor faţă de riscurile posibile ale Internetul, de metode de restricţionare a accesului copiilor la site-uri cu caracter pornografic sau cu conţinut violent şi de programe educaţionale în acest sens.

Comentarii parinti

“Nu exista nici un centru care sa trateze problemele depdendetei de Internet la adolescenti. Ai nostri terapueti se declara invinsi de acest flagel. Ce se poate face in afara de a sta si discuta?”
“Pentru a contracara partea negativa a Internetului, ar trebui initiate programe educative care sa identifice clar aceasta parte, eventual sa se provoace astfel o unda/front (o moda :) - cum le place lor sa spuna) care sa le dea posibilitatea copiilor de..”

“In general trebuie cautata partea practica a internetului, calculatorului. Cele mai frumoase distractii trebuie sa ramana cele intre oameni reali: dans, jocuri, sport, etc. Internetul in general trebuie sa ramana la nivel de transmitere informatie utila,”

“Copiii mei erau deja destul de mari cind a aparut internetul la noi pentru a le interzice accesul la ceva. Cînd fiul meu mi-a aratat un fisier video cu sex oral (lucru descoperit de el pe internet) ca pe un fapt extraordinar, am ridicat din umeri”

“ar trebui o metoda mai sigura de restrictionare a site-urilor cu continut violent, pornografic”

“Lupt sa o determin sa foloseasca mai mult decit pina in prezent INTERNETUL ca unealta pentru imbogatirea cunostiintelor de cultura generala universala , pentru a capata un orizont larg asupra lumii.”
“Incredera intre parinti si copii, formata prin educatie zilnica" ,  poate contracara efectele negative oferite de INTERNET."”

“mi-as dorii reglementari in privinta ipurilor ce pot fi accesate de aici. in restul Europei ele exista si sunt mai restrictive”

“eu am incredere in copii mei”

“mi-ar place daca ar exista noi parintii posibilitatea de a urmari sau afla ce site/uri acceseaza copii nostri”

“imi palce faptul ca ,copilul meu nu acceseaza adrese cu continut pornografic,violenta si imi spune intotdeauna cu cine vorbeste pe internet”

“Internetul creaza dependenta;exista pericolul de a se transforma dintr-o sursa   de informatii intr-un partener de viata !”

“Este folositor dar si foarte daunator copiilor. Timpul lor liber il petrec in fata calculatorului in loc sa se odihneasca sau sa citeasca o carte.”

“Daca reusesti sa-l convingi sa fie temperat,internetul este un castig.Desi este sensibil,nu-i place violenta si o dezaproba ,joaca acest gen, motivand ca fiind o refulare dupa stresul zilnic.”

Concluzii

Este evident că există probleme de comunicare între părinţi şi copii cu privire la accesul la Internet al copiilor. Foarte mulţi dintre copii au mai multe cunoştinţe în domeniu decât părinţii care nu înţeleg în totalitate fenomenul. Chiar şi din răspunsurile părinţilor care accesează Intrenetul reiese că 65% dintre ei nu pun restricţii copiilor la accesul la Internet pentru că:
- nu consideră că este neapărat necesar şi de cele mai multe ori motivaţia este încrederea în copiii lor şi în educaţia pe care le-au dat-o
- afirmă că nu cunosc astfel de metode.
Situaţia reală, aşa cum reiese din răspunsurile copiilor, este că aceştia sunt supuşi diverselor riscuri pe care le-am amintit mai sus. Procentul copiilor care accesează site-uri dăunătoare sau care iau contact cu persoane necunoscute şi dau chiar date personale pe Internet este destul de mare şi demonstrează că nu există o educaţie reală în acest sens.
Din comentariile şi răspunsurile părinţilor reiese de altfel şi faptul că unii dintre ei consideră necesară o astfel de educare şi chiar sugerează apariţia unor programe educative în acest sens.

Internetul este considerat atât de copii cât şi de părinţi un instrument necesar şi indispensabil şi având în vedere creşterea permanentă a numărului de copii utilizatori ai Internetului, este necesară o educare a copiilor dar şi a părinţilor pentru a limita riscurile la care pot fi supuşi copiii pe Internet.